Chirurgie - Peritonitele

Din continut:

PERITONEUL
• este cea mai extinsă seroasă din organism (1,7-2 m2)
• peritoneul parietal şi visceral, realizează o cavitate virtuală, în care, în mod normal se
găsesc 75-100 ml lichid seros (= funcţia secretorie ⇒ favorizează alunecarea unor
viscere şi mobilitatea lor)
• lichidul peritoneal este bogat în proteine şi celule fagocitare (= funcţia de apărare; ea
este maximă la adulţi şi mult diminuată la bătrâni şi copii)
• în anumite condiţii patologice, cavitatea peritoneală devine reală, prin acumularea
unor secreţii: puroi, sânge, ascită
! transudat (ascită)
- acumulare intraperitoneală de lichide, în mod pasiv
- cauza: modificări hemodinamice locale (creşte presiunea în sistemul portal şi
cav inferior)
- lichidul are o compoziţie asemănătoare plasmei sanguine
! exudat
- acumulare intraperitoneală de lichide, în mod activ
- cauza: vasodilataţie şi creşterea permeabilităţii capilare
- lichidul e bogat în fibrină, mucus şi elemente celulare
- apare în sindromul de iritaţie peritoneală
• peritoneul parietal anterior are o sensibilitate dureroasă şi tactilă mult mai mare decât
peritoneul parietal posterior, pelvin sau diafragmatic (pe acestă proprietate se bazează
explorarea clinică în sindromul de iritaţie peritoneală)
• peritoneul are şi o mare capacitate de cicatrizare, fapt demonstrat prin formarea unor
cicatrici suple, funcţionale în urma suturilor sau anastomozelor digestive