Radiologie UMFCV

Din continut:
Radiologia aparatului respirator

Pe o radiografie corectă de faţă imaginile ariilor pulmonare sunt simetrice dreapta – stânga (elementele conţinătorului: coaste, dimensiunile spaţiilor intercostale, diametrul cutiei; şi între ariile pulmonare în acelaşi segment trebuie să existe o transparenţă pulmonară simetrică. Orice abatere de la această regulă pe o radiografie corect executată este patologie.
Criterii generale de la regulile de simetrie - afecţiuni care în anumite etape evolutive modifică elementele structurale ale plămânilor fără apariţia unei formaţiuni supraadăugate. Aceste stări evolutive pot fi: modificarea topografiei diafragmului, hilului, aspectul transparenţei pulmonare, grilajului. Pot fi modificări statice sau dinamice.
A. modificări statice
A.1 modificări statice la nivelul grilajului costal – asimetria toracelui.
 prin retracţie – elementele conţinătorului, mediastinul, diafragmul, hilul sunt tracţionate către partea bolnavă (scolioze ale coloanei toracale, fibroza pulmonară masivă, atelectazia, pahipleurita, fibrotoraxul (marele plămân distrus care dă ca imagine marele plămân opac cu structură neomogenă şi este expresia radiologică a ultimei faze de ftizie a marelui plămân distrus din TBC.
 prin lărgirea spaţiilor intercostale – cu orizontalizarea arcurilor posterioare şi verticalizarea celor anterioare în hiperinflaţia pulmonară, pleurezie, pneumotorax.
A.2 modificări statice la nivelul diafragmului – acesta poate fi:
 ascensionat de cauze toracice: pahipleurită, fibroze pulmonare, atelectazii, paralizii de nerv frenic, secţionarea frenicului;
 ascensionat de cauze abdominale: creşterea presiunii intraabdominale (ascită, sarcină, hepatomegalie, abces subfrenic).
 coborât – hiperinflaţie pulmonară, pneumotorax masiv, pleurezie.
A.3 modificări statice la nivelul medistinului – acesta poate fi:
 tras de partea afectată – pahipleurite, atelectazii.
 împins spre partea sănătoasă – pleurezie, pneumotorax masiv, tumori benigne.
B. modificări dinamice – detectate cu ajutorul radioscopiei.
 arcuri costale cu amplitudine diminuată în fibroză, pahipleurite, atelectazie;
 diafragm cu amplitudine diminuată - de procese inflamatorii pulmonare situate în segmente bazale, pleurezie diafragmatică, pneumotorax, hiperinflaţie obstructivă, procese subdiafragmatice (abces pulmonar, pneumoperitoneu, TBC peritoneală);
 diafragm imobil – paralizia de nerv frenic sau prezintă o nişă paradoxală sau balanţă – fenomenul Kinböck: în inspir creşte presiunea intraabdominală şi diafragmul paralizat urcă, în loc să coboare ca în mod normal.